Moartea durează nici cât un fractal de clipă,
Apoi vin îngerii de îți ridică
Sufletul, pe care îl așează
Ca dinaintea unei oglinzi,
În care îți vei vedea cu de-amănuntul
ÃŽntreg trecutul,
Oglinda aceasta fiind însuși Cuvântul,
Și-atunci se face mare frică în tine,
Căci vei vedea și ce e bun
Și ce e rău în sinele tău,
Fără să mai poți șterge
Sau să adaugi ceva,
Iar dacă binele va lumina
Mai mult decât
Cât rău ai făcut,
Te vei înălța
Și te vei contopi cu lumina cea mare,
Dar dacă întunericul răului
Va fi mai tare,
Sufletul tău
Se va duce în hău,
Fără să mai aibă scăpare