Toamna știam că e toamnă
Pentru că mergeam la depănușat
De știuleți de porumb și la tăiat
Frunzele sfeclei de zahăr.

Era toamnă din nou atunci
Când ne-desfăcuți de pe câmp
Grămezi de știuleți de porumb
Trebuiau definitiv dezrădăcinați
Din placenta în care crescuseră.

Și era toamnă când mușcam
Pulpa înghețată, dulce și albă,
A sfeclei de zahăr în care loveam
Să-i tundem frunza ca de pe ram
O primăvara de altădată.

Știam că toamna este toamnă
Pentru că la poartă cineva
Cu o voce de mamă striga
Să se deschidă din rană.

Și pentru că învățătoarea mea
ÃŽmi vorbea despre un viitor
ÃŽn care nici ea nu credea
Deși mă supraveghea
Cum tai în frunza
Sfeclei de zahăr
Și cum deșurubez
Placenta știuleților
Pentru că tot ce făceam
Era pentru a fi exportat
Din de visul în care trăiam.