bate clopotul în turla de pe deal,
se adună pustnicii la rugăciune,
eu îmi doresc un sejur la Predeal,
să pot uita a vieții deșertăciune.

în zori îi fac soarelui o plecăciune,
mă scald în lumină ca în piscină,
dorul mocnește în mine ca un tăciune,
răscolește amintiri, dar nu-i caut pricină.

îmi este sufletul plin de amărăciune,
de când iubitul este în lumea cealaltă,
bucurii s-au uscat în vremea lui Răpciune,
inima suspină, oftează și tresaltă.

cu versuri îmbrac a vieții goliciune
și paradisului nu fac vreo stricăciune.