când răsăritul îmi pune zori pe gene
și cântecul mierlei auzul mi-l seduce,
la izvorul vieții umplu damigene,
știind că putere îmi vor produce.

m-am eliberat de visuri taciturne,
viziuni luminoase transmit în viitor,
speranțe inedite am să pun în urne,
dar și recunoștință pentru Creator.

focul în sobă pe un braț de lemn,
dansează într-un ritm nebunatic,
timpul se desfășoară onest și demn,
dorințe-mi împlinește sistematic.

mă închin în fața soarelui solemn,
lumina lui mă domină psihosomatic.