Mă simt ca o prelungă anatomie în care stau, și stau
mă analizez pe mine însămi, de la un capăt la cerbul capătului
unde sunt cerb
un fel de încâlceală a picioarelor de animal cu cea a stelei, picioarelor ei îndepărtate
stea, care stă deasupra și ajută steaua ce mică, din dreptul frunții, albă, de lână
sunt un cerb nobil, cu picioare sensibile
sunt o fată
cu frumoasele mele picioare
cu care calc prin această pădure, de zeci de ani, sunt acum...
în pădure sunt tot felul de fructe și de ierburi în care cald este și sunt bursuci
cuminte este iepurașul cel trist, dar și urșii stau de pază pentru că le-au priit zmeurile
este pace în tot animalul, pentru că iarna a fost blândă
ramuri și ierburi au fost...
scorburile au fost pline de provizie vegetală și de muri, cu fructe pe ramuri
și ei au burțile pline de ramuri de copaci prelungi, de la capătul cerbilor
unde este lapte pe jos, ursul este într-o poveste mugește
cerboaica le răspunde, mugește, că și între balene sunt foarte cunoscutele limbajele
și atunci cine domnește peste pădure, dacă toți sunt sătui de copaci
într-o iarnă prea blândă, cu ramuri și fragă
dacă urșii au mâncat ramurile și sunt sătui de copaci și de frunzele stejăriților
unde fugi
ce ești, cerb?
eu simt tot, omule, pe dedesubt se întinde o mare albastră care înghite pădurile
de aceea fug...
este numai o poveste care, însă, mă înspăimântă
și picioarele mele sunt foarte speriate pentru că Marea Sarmatică
sau o altă mare, nu știu, dar trupul meu, marea
se întinde chiar dedesubtul acestei păduri...
ce vezi?
dedesubt este numai apă, o mare lată și întregă
plină cu nestemate și cu corali tineri
ce tot zici, cerbul meu,
cu pește,
încrengături de aur și de diamant stau dedesubt, dar noi nu mâncăm, de obicei, diamante
pădurea aceasta, ne e frică dacă mâine nu o să mai existe
atunci ursul, leul și cerbul, dar pe aici lei nu sunt
și până și iepurașul se vor hrăni cu pește, dar și cerbii și căprioarele,
sau cu ierburi marine
de ce fugi, unde fugi...
ce o să fie mâine, eu de aceasta plec și merg la Iisus Hristos
să binecuvinteze pădurea aceasta, în care stăm toți
să dea la o parte marea
pentru că cu aur nu ne putem hrăni nici cu diamante
căci, în pământul mării nu se poate înfige copita
pentru că e apă deasupra...
nu vă e frică?
unde mergeți?
noi suntem Zânele Pădurii fugim către Zânele lui Dumnezeu
dacă apa este, posibil, numai o altă pădure... ne-au spus ele, Zânele lui Hristos, că dedesubt e o altă pădure.