Apus de soare-i răsărit de lună,
Miroase și-a slănină și a pește
Și-amestecată-n iàurt... slab sclipește
Toată smântâna oalei - poftă bună!

Când ace mi se-înfig aproape-orbește
Mă trec din nou alți reci fiori, fac spumă.
Tot laptele-i stârpit iar „mama brumă”
Cu-ncetul în cornișă se topește.

Un nod vădit sub sân își crește bezna,
O teamă cruntă pentru orice fată.
Un gând e-adus de-o perlă-n ac - priceazna.

Rocada se petrece înc-o dată:
Călcâiu-i făr temei, subțire-i glezna;
Mă cam topesc văzând... voi fi purtată.