e iarnă și noaptea este mult prea rece,
vino acasă iubite, cu dor te aștept,
să mă încălzești cu sufletul tău iubitor,
până în zori să mă strângi în brațe,
când aș putea fericită să mă trezesc.

în inima mea tristețea și-a făcut culcuș,
suspină sărmana și florile ei sunt pline de lacrimi,
îmi imaginez iubite că acum ești o stea,
care poate să lumineze noaptea singurătății mele.

vino acasă iubite, suflet iubitor,
să îmi mai spui o dată că mă iubești,
nu mai suport acest timp zdrobitor,
îmi lipsești, ființa întreagă e în agonie.

acum scald în lacrimi a ta fotografie,
aproape că nu-mi pasă ce va fi să fie.