pentru că trebuie să spăl pilota
de umerii tăi, de zîmbetul tău, de forma trupului tău
pilota plînge și ea că se îndrăgostise de tine
spăl pilota și e cum n-ai fi dormit niciodată la mine
spăl pilota și mă gîndesc că ai petrecut noaptea în mine

oare trebuie să spăl și geamurile, că ai privit stele prin ele
dar ce fac cu grădina de după geam, pe ea cum o spăl
memoria băiatului de la nonstop cum o șterg, că era încîntat
că am luat plăcintă cu brînză și ne-am îmbrățișat

oare trebuie să dau cu mătura pe străzi să adun urmele pașilor tăi
sau să trag străzile pe nas să te aduc înapoi
nu pricep ce să mai fac cu lumina, că și ea te-a atins
îți strălucea în ochi iar eu am fost prins

spăl pilota, îmi pare că nu vrei să ieși din ea
cum nu vrei să ieși nici din inima mea
nu înțeleg de ce fiecare gînd are numele tău, de ce spun ana are mere
și nu e de fapt nici o ană,

ești doar tu captivă
în tremurul degetelor mele și chiar dacă vreau să desenez un pahar
îmi iese chipul tău umbrit peste al meu amar

spăl pilota și plîng ca o mașină de spălat care refulează
chipul tău, orice haină îmbrac e cum te-aș îmbrăca pe tine
încerc să respir între sughiț și suspine
încerc să mor dar și moartea are chipul tău
damnat sunt să sufăr mereu

și mereu

și mereu