Închid ochii
Și mintea-mi desenează-n culori calde
Nuanțe ale unei dulci iubiri.
Și-mi tremură mâna în încercarea absurdă a atingerii lor

Culorile se aprind și se sting
Într-un ritm atât de familiar, de cunoscut,
Ele prind glas
Și-n glasul lor cel înfundat
Răsună a inimii bătăi.

Strâng mai tare
Și-n disperarea menținerii ei, încerc a mă teleporta-n vis
Și simt... ating...
Cu buricele-i simt pielea fină zguduită de mici striații asemenea unei ierbi crescute din pământ

Căpșorul îmi stă în scobitura ce-i are întipărită forma,
La locul său...
Simt pieptul ce se ridică și coboară
Valurile mării...
Respirațiile se contopesc
Corpurile se-mbină și ele, formând doar unul

Golurile se umplu
Atât de armonios, de natural...
Nuanțe ale unei dulci iubiri