năpraznicul-
tot mai vânjos,
rădăcinile-și–nfige
în pâmântul nestatorniciei.//
ciclonul ashley
aproape
de ostracizare.


graiul nou-prin rețeaua cristalină
a pietrei moqui
deschide ochiul șamanului,
conectându-l la energia//
stelei albastre.
roți de tors
brăzdează marele canion…

în urma vijeliilor,
indiferența-stropită cu frunze uscate,
alunecă printre picioarele
păianjenului cu cruce//
înălbind firul de iarbă,
dezechilibrând
omul cu două inimi.

frisoanele noastre
colorează florile tulipierului
cu dungi galbene-roșiatice.
găndacul de pe panglică//
agită furnicile-
împrăștiere de arme
și steaguri...

departe de mal,
zvastici aruncate
de-a valma prin ape tulburi.
muțenia absoarbe seva trădătorilor//
doi copii, la fereastră,
două aripi
strivite de ploaie...

vânătorii norocului-
înveșmântați în mantale roșii,
înțepeniți în propriile capcane,
încurajează//
perceptorii
să fie nemiloși.-
o alta vârstă de-obscuritate...

2
acolo
unde limbile ceasului de amiază
zbîrnâie mai abitir
ca un țânțar,//
acolo
timpul poartă pe undele sale
corăbii de cântece.

o nisipuri
bântuite
de plecări condimentate
cu aromele sărate ale mării! //
suave parfumuri
răspândite
de briza unei amintiri.

despărțiri
trosnind sub lăncile ascuțite-ale
toamnei,
pași spre brațele-mpietrite//
ale unui zeu imaginar;
torțe aprinse
la fiecare cădere…

mereu
a fost acest zbucium,
această splendoare a neobositului tumult-
naștere a marilor aventuri//
o numărătoare de victorii,
în exod
spre culmea luminii.

culcușuri părăsite
sub năpasta
nesiguranței și fățărniciei.
suflu rătăcitor //
al vifornițelor tăcerii-
un strigăt acut sub
lama toporului.

3
copleșit de istovire,
cutremurat de gânduri,
trece prin impunătoarele porți
ale cunoașterii//
la capatul drumului,
omul-pradă-foamei
ridică columne.

cheile visteriei
sunt pitite sub pălăria
ziditorului de imperii-
apusul e confundat cu răsăritul…//
înălțați capul și
vânturați cearceafurile
imposturii!

timpul este spre furtună,
valurile balansează
corabia;
frica năpădește simțirea//
din sămburele credinței,
a încolțit nădejdea,
ca o ancoră de la cer la pămant.