Fiecare cuvânt are o inimă.

Îi crește în interior ca o virgulă.

Bucla pe care o adaugă literei
Este fereastra prin care-i pătrund
Raze de lumini sub acoperișul
Năruit ca într-un mormânt.

Pe furiș, din zvâcnirea lui,
Îmi întind în adâncuri adâncul.

Și rostesc.

Limba îmi bate în gură
Ca clopotul începutul
Slujbei de seară.