iubite, plâng mușcatele în glastră,
de dorul clipelor când am fost doi,
îi aud suspinând la fereastră,
plopii iubirii acum mult prea goi.

mi-e dor de zilele când de mână în parc,
ascultam fericiți fanfara cântând,
acum în jur doar tristețe remarc,
parcă văd și curcubeul lăcrimând.

vara noastră acum este departe,
bucuriile vieții cu ea le-a luat,
cu fiecare zi mă-ndrept spre moarte,
regretele dospesc precum un aluat.

la cumpăna dintre amurg și seară,
mi-e dor iubite de a noastră vară.