Visez realitatea acestui oraș permeabil
Sensul său expirat într-o ascensiune de fond
Hrănind rădăcinile
Udând ploile într-un context arbitrar
Fără protecție
Fără plasă de siguranță
Fără vivacitatea acestui poem
Secundar.

Poate de la o zi la alta
Separarea aceasta de neconceput
Va naște erori
Va cânta note disonante
În mijlocul unei constelații
Urmărite perfect
De toate aceste camere
Goale.

Așa că las totul să treacă ușor
Oamenii goi
Apa care se scutură flămând în părul tău
Realitatea acestui oraș permeabil
Și umbra lichidă a pașilor tăi
Tot ce nu am spus până acum –
Ploile ciudate.