E atât de greu sa astepti răsăritul
În nopțile lucide de vară.
e aerul ca o folie ce-ti strânge tot corpul
e un câine lihnit ce își scoate limba afară.

E prea cald în oraș și acum caldura
Se așterne încet peste betoane.
Ceva iti atinge fierbinte inima
E limba cainelui care îți cere mancare.

Lipsită de apă e și făptura ta.
În fiecare seara stai intinsa pe iarba.
Vezi cerul strivit de întuneric si-o stea.
Simți o povară, o teamă, o grabă.

Nimic nu-i mai trist decat o noapte de vară
În care singur îți ascuți inima să nu doară.