te-aÅŸ venera de-n abur te-ai preface
din sfera ta atâta de carnală
la luptă ieniceri de-amor ce scoală,
al Ariadnei fir să bag în ace.

chiar de te ţes nălucă-n vorba goală
speranţa-n tu icoană-n mine zace
ţi-aş da a slovei jerfă-n vis rapace
fierbând cerneala-n a hârtiei oală.

că întrupată eşti ca toate cele
ce năruie divinu-n trist, femei
zadarnic care urcă văzu-n stele.

să fii de fum aprind ţigări de vrei
ofrande de cuvinte să te spele
să nu te pot atinge-n verb de-atei.