ÃŽn inima de locuit poeme
Stau cordurile noastre-n vis stinghere
Şi se-njumătăţesc în priveghere
De lungi iubiri de care-un gând se teme.

Romanţa apei în pământuri piere
Că plouă în târziu de zi devreme
Pe nas biserici cântă anateme
Icoane dorm rotite prin unghere.

Iar eu plângeam cu norul, a începe
Un drum spre tot ce-mi este mai înalt
Åži lacrima curgea ca-n nud de cepe.

Din basmul din răgazul celălalt
Prindeam pe tine a te mai concepe
Şi stropii sapă viduri în asfalt.