| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2024-04-15 | | 
Varianta pesimistă  Zările-s aspre și curbe, Nu-i decorul ideal; A venit toamna în urbe, Din tărâmul boreal. Vântul bate, crengi încurcă, Nu sunt strune de vioară; În văzduh, ca la poruncă, Fâlfâie subit o cioară. Croncănitu-i scurt îmi trece Prin auz ca un fior; Vremea încă nu e rece, Dar aspectul e minor... Ziua scade, noaptea crește – Se cunoaște poezia; Dorm mai mult, dar îmi sporește Iarăși claustrofobia. Soarele blazat oferă Niște raze într-o doară; Uite, asta mă disperă... Cât mai e până la vară? Varianta optimistă După vara călduroasă E iar toamnă în oraș; A venit așa, sfioasă, Scumpă ca un fluturaș. Delicat ea ne pictează Străzile-n nuanțe noi Și în liniștea de-amiază Se aude-un pițigoi. Vântul drăgălaș adie Printre frunze colorate Și le face să ne-mbie Cu sonate minunate. Soarele e blând, e tandru; La ferestre înflorite, Proaspăt ca un copilandru Cerne raze aurite. Ziua scade, noaptea crește, Se-nfiripă poezia; Parc-am fi într-o poveste Și-mi sporește fantezia. Plin mi-e sufletul de toamnă – Este ca un colț de rai; Bun venit, stimată doamnă! Pe la noi te rog să stai. Septembrie 2023 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate