poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-30 | |
Bună seara.
Am mâinile pline de tăieturi și vaga impresie că nu te-ar interesa. Ploaia cade, paharele cad, ploaia rămâne jos, paharele se ridică. M-am ridicat parcă înainte încă de a mă culca și m-am văzut adâncit în visarea care desparte stelele, sau mai bine zis, care le apropie. Priveam prin golul inimii mele către ei doi; cum stăteau ghemuiți pe marginea scuarului, cum mașinile treceau pe lângă sufletele lor Muribunde, cum brațele lui erau mai lungi decât ale ei, cum păstrau cel mai mare secret al omenirii. Jos îmi erau ochii, Josnică îmi era privirea. Mi-am visat apoi parcele cum croiau o patură a lui Euclid pe care să dorm. Să dorm? Când cuvintele mi se îneacă sub ochi? Când te aud tăcând cu mine? Când mergi ortogonal undei mele? Când m-am trezit, tot visător, ceva rece îmi atârna sub ovalul ochiului. Am privit în sus: nimic. Am privit în jos: Chiar eram singur. Singur cu zeii cei uitați, Uitați și oamenii ce i-au uitat Și uitați și aceia. Uitați, mâinile-mi desfigurate nu le pot face uitate pe cele ce n-au fost cândva Jos, Pe scuar, Fluturând a suflet. Am ajuns. Seara bună.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate