poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ noi, oamenii
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-08 | |
cobor din patul meu albastru
încovoiată, cu oasele moi viața zvacnește ușor între ele, mintea s-a eliberat, liberul arbitru respiră. am reușit. renaștere - vrajă - perna-nlăcrimată a devenit albă, mi-am pus balerinii în lumină, când soarele murea ca o mandarină din ce în ce mai coaptă. am ieșit afară și-n stradă lumea toată aleargă și surpă bulevarde lumea toată e un doliu de visuri și strângeri de mână, nimănui nu i s-a dat șansa pe care am avut-o eu. oamenii își cară albastrul în spate pe frunți, pe obraji, pe mâini crăpate, unul vrea să nu mai simtă, se șterge de ciulini, se dă cu capul de pereți și pictează greoi, un scurt pastel din viața fără noi începuturi. doamnele își plimbă gurile pe sticle de parfum, plâng și fac dragoste cu ele înotând în lanuri de albastru, și sub geci de piele neagră, beau și se mint tații că se vor curăța pe dinăuntru de această nuanță fatală a tristeții sub mese scuipă și tușesc în fiecare seară mai mult albastru în voluptatea nopții am descoperit urma degetelor unui om pe braț aș fi vrut să nu mă șterg doar să cad să cad dar deja prind muguri albi în jurul gâtului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate