sunt ventrilocul societății caracalene...
femeile- mi zâmbesc, și bărbații mă salută,
necunoscuți și lume
multă trec, și se uită
cum îmi beau cafeaua
pe o băncuță, pe o bancrută...
și animalele - mi vorbesc,
țin liturghii și se sfințesc...
cum am citit eu într-o carte pe oranj,
un trandafir cu șaizeci- șase de păcate.
dac-o fi vreunul; de-a citi o carte...
ce era necunoscutul mason venn.
un venerabil ventriloc
rog d-zeu să ierte- această foaie...!
și să rămân tandem c-o marțafoaie.