poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-20 | |
Lasă-mă să te sărut
Până dincolo de gât, Să pătrund în al tău cuget Până-n sufletul pierdut. Ai aur și argint în păr, Inima-mi zbiară de dor; Simt că zburdă în mine Vulturul dorinței. Sfârșește-mi valsul suferinței. Răpește-mi un grăunte de apus, Redă-mi surâsul soarelui, Redă-mi polenul primăverii Vremurilor ce s-au dus. Nu e clar, e presupus, Adevărul nu este de-ascuns; Respir, trăiesc și nu mă mir Atunci când răsare peste soare Inima ta mare, mare- Vreau să plec, dar mă inspiri. ...Și ce dulce răzbunare Să cad pradă gurii tale- Jur solemn, nu am scăpare. ...Mă zbat enorm Să mă simt că iar sunt om; Suferința mi-ai răpus Printr-un simplu, cald surâs. Ce blestem s-a aruncat? Habar n-am, sunt vinovat, Dar când Iadul te înalță Simți că sufletul îți e curat. O astfel de nădejde În care demonii te-aprind Nu o irosi tu chibzuind. Orice întuneric își are O poveste, Orice mișcare își are în sine O staționare, Iar negrul ce te definește Într-o altă lume strălucește. Al tău suflet însă mă liniștește. Nu-i nimic mai mult sau mai puțin Decât al tău suflet blestemat, Divin.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate