păstrez pe palme-a trupului tău hartă
muntoşii sâni, mai jos un isc de viaţă
dar vai!, doar amintirea mă învaţă
să fiu al tău prin vremea ce nu iartă.

oglinda-mi dă de unu-n stea povaţă
pe gând singurătatea-i umbră fiartă
o!, Doamne-ai scris de-amor să mă despartă
întreaga zare, sânge de-mi îngheaţă.

femeie, astăzi lutul ţi-e nălucă
şi din memorii chipul tău cioplesc
că doru-n dinţi de inimă m-apucă.

mi-e fără tine traiul nefiresc
pe cuget port a chinului perucă
aminte-aducere te tot privesc.