în imnul iernii alb mi-e ca în plete
ÅŸi fi-va verde, eu n-oi mai cunoaÅŸte
doar zori de veci din purul unui PaÅŸte
lăsa-voi lui Hristos să mă îmbete.

mi-e moartea în travaliu, a mă naşte
se-ntind pe giulgiu lutului meu pete
juneţea mea pe gând o s-o repete
doar amintirea-n prunc de mine moaÅŸte.

amorul ţintirimului aşteaptă
dar mai presus nălucii de sicriu
pe sânii vieţii dragostea mi-o scriu
deşi-alăptarea lor e ne-nţeleaptă.

în existenţa ca de haz femeie
un nur de clipă încă mi se-ncleie.