Viscolul a scuturat iarna
ca pe un nuc bătrân
și-a risipit-o printre semințele
gândurilor mele.
Odată cu ea,
căzut-au și visele unor păsări
uitate pe ramuri, răzlețe și flămânde.
Acum privesc pe geam
de gânduri pustiită.
Cu toate astea,
nu știu ce anotimp e-n mine
când florile de ger
îngemănate mi-s cu aripi întinse
spre-un cer mai limpede
și cântece-ațipite pe portativ...