venea în vremuri duse Moş Gerilă
Crăciun, bătrânul, sta în hornuri alte
îmi amintesc trăsura-i ce pe-asfalt e
zăpada drumul lui de nu împilă.

lăsa-n molid tovarăşul vămi nalte,
o jucărie ce-i la haz utilă,
de veseliri copiii nu au milă
şi pieptul lor plăpând de vis tresalte.

azi m-am întors cu fruntea spre icoană
cu ruga sub genunchi hălăduind
de oameni mari memoria-i tirană.

dar parcă tot spre ieri mă duce-un jind,
acolo-mi este de pruncie hrană
din brad cuvinte de alean desprind.