care trebuie traversat când se lasă noaptea
din temnița beznei te privesc ochii păianjenilor
ei și pendulul care îți înghite viața

stingi înadins lumina
pentru a păstra în secret amintirea ei
toată lumea știe să uite un calvar tu nu poți
te doare trupul de parcă toată bătrânețea
din lume s-a adunat în tine

cât de întunecată e amintirea lumii
cât gol în acest labirint în care te izbești mereu
de un car de semne
iar tu aștepți răbdătoare ca timpul
să se scufunde de la sine