Râuri varsă către mare ochii tăi cei triști și plânși,
Păsări stau pitite-n părinți ca în codrii nepătrunși,
Albe drumuri răsfirate îți pornesc din mâna dreaptă,
Iar spre buza gurii tale un sărut de-al meu se-ndreaptă.

Mâna stângă-ți stă ascunsă în bogăția din pământuri,
Trupul tău, planetă vie, se cufundă-n amintire,
Către buza gurii tale un sărut e-un zbor de fluturi,
Iar o rază de speranță va dispare fără știre.

Mulți din anii amintirii stau în dragoste ascunși
Când spre buza gurii tale un sărut de-al meu se duce;
Dar e trist, și plâns e totul căci în clipa care fuge
Râuri varsă către mare ochii tăi cei triști și plânși.