poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ muÈ™cătura din priviri ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-09-11 | |
Aș vrea să mă fac mic și să strig,
să urlu de-ncântare, dar, oricât de aproape, tot n-o simt, ce tristă întâmplare. În liniștea încleștată, c-o fundă să mă legi, ca Mobius, de poți, cuprinde-mi brațul. Nimeni nu a rămas de printre regi, căci ploile ne-au stins... Se strânge lațul. M-arunc de sus, s-aterizez în stele, chiar de voi găsi numai zodii seci. De am să cad, să râzi, și să îmi ridici schele; Nimic nu ai să simți, doar mâinile-mi că-s reci. Și-am să le-ntind spre tine, să te știu, să aflu, să cunosc, să dor, să mor. Când totul te-a uitat, o ramură să-ți fiu; O frunză, o petală, căzută pe sicriu. Un vers să las, să te ascund în puține cuvinte, scrise la masa scundă. Un deget mă atinge, ca picătura-n undă; O urmă lasă numai: de pustiu.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate