copacii se dezbracă
de frunze
și se aruncă în ei înșiși
se lovesc de ei
înșiși plângând pe
umărul nopții
tristețea toamnei se
furișează în oasele lor
se aude țipătul copacului
care cade lovit de
propria neputință de-a
se hrăni din viață
toamna se așterne
peste trupurile copacilor
zgribulite și lovite.