compania unei viori triste e un privilegiu/transferi în frumos o melancolie, două, trei/așa înveți să numeri, prietene/nu te mai interesează apa, ci muzica ei/arcușul e un praf în vânt/se mișcă/nici tu nu știi cum/certitudinea sunt sunetele prelungi/torni în ele cerneală/scrii și te scrii/nu contează cum fac alții/drumul tău printre ape e unic/numeri/strângi pumnii și numeri până când uiți șirul/atunci privești doar notele/oprești muzica/și cine știe?!...