e timpul să investesc

și în mine, îmi spun

până acum totul a fost

în numele poeziei

îmi fac inventarul

atâtea părți din mine lipsesc

atâția ani am pierdut

atâtea cicatrici, atâtea găuri adânci

atâtea răni care încă

mai sângerează

atâtea absențe, atâtea doruri

și doar o umbră

hm!

merg la farmacie

cumpăr o pungă cu medicamente

degeaba, niciunul

nu-și mai face efectul

ce-am pierdut, nu mai pot recupera

ce-am stricat, nu mai pot înlocui

ce mă doare, nu mai poate găsi alinare

ce-a murit, mort este în mine

ca un mormânt pe care-l port

pretutindeni, chiar și în vise

ce să fac?

nu mai vreau

să-mi cârpesc viața

cu poeme!

și totuși

un poem cu glas de copil

și-un poem cu glas de femeie

mă opresc să cârpesc cerul

cu sufletul meu