frunză verde și atât
de la tălpi până la gât

și mai sus gălbiu aprins
aur-gând pitit ‘nadins

frunză verde și ceva
vântul te va preleva

așeza-te-va în poală
la o Eva foarte goală

frunz’-aproape incolor
cum e mâine zilelor

și ca ieri pentru acum
moș de foc și pui de scrum

unde-s dorurile toate?
unde-i omul între gloate?

cine a șters cu radiera
clipa, ziua, veacul, era?

când s-o-ntoarce raiul rai
unde merele furai?

de ce frunza-i de catran
pomului contemporan?

spune, spune fostă frunză
ce te-ai tolănit pe-o pânză

și-apoi pânza-nchisă-n ramă
în tablou fără de seamă

în odaia mare pus
la o Eva ce s-a dus

spune, spune, frunză rea
cât e vreme vremea mea?

doină cea dinspre târziu
frunza Evei n-o mai știu