poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-05-30 | | voi n-o să știți cât mă doare nașterea mea sub pleoapa nopții ca în zori să pot surâde fie și aparent un om, un om și atât curgea pe drumuri de pulbere și îndurare avea în buzunarele rupte doar un vis l-a rătăcit fără să bage de seamă fiindcă seama nu era de-o seamă cu el nici cu pulberea un om, putea fi și o femeie croia cu tălpile căi lactee și nicio stea nu-i frigea umbletul mai tare decât întunericul din statuile încă neridicate fiii lui sau ai ei, deși luminători vor muri în lupta golită de semnificație chiar prin jertfa însăși fiindcă răspântiile unde se așază statuile de obicei sunt pentru amneziile de paradă și pentru cale întoarcerii iar primul întors mereu este războiul învingătorii adună steaguri căzute pulberi și tălpi desperecheate plânsul devine un viciu mai înfierat decât fumatul ochiul un chiștoc mai scurt decât lat și de ce să te mai naști și de ce să mai vină zorii cui să surâzi când steagurile sunt purtate de vânt altui vânt? și de ce ați ști orice nu știți când războiul, lupta, luminătorii vor muri numai pentru a lăsa loc unor răspântii voi știți deja destul cât să vă infatuați cu pacea apăsătoare cu ascuțișul dinților și mustul gingiilor la mușcătura până la os la cel mai mic semn al stăpânului foarte libertăților voastre
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate