sunt în lumea mare romantic trubadur,
îmi cânt tristețile, iubirea o glorific,
nu mă revolt chiar dacă multe îndur,
patimi de tot felul, timpul e mirific.

cerul uneori îmi mângâie obrazul,
condeiul, călimara îmi țin companie,
strunesc cu dârzenie suspinul, necazul,
iubirea mă inspiră să scriu o simfonie.

tovarăși de viață codrul și izvorul,
mi-au dat fenomenală energie,
între liniști mirene se ostoiește dorul,
dispare-n orizont bizara nevralgie.

cântă armonios secundele în ornic,
de un extaz sufletu-mi este dornic.