poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-05-14 | |
Am plâns azi la un film românesc
de pe Cinemaraton despre istoria unei trepanații pentru a salva viața eroinei iubită din liceu și de chirurgul celebru de la o clinică, nicidecum "măcelar" Într-o barcă cu ea a tot lopătat, a tuns-o zero chiar el, manual, a sărutat-o pe creștetul capului, i-a spus că numai pe ea a iubit-o Titlul filmului era ceva cu "rochie albă" de mireasă, pacienta abia o primise de la soțul gelos, aveau deja un băiat și-o fată mică, isteață foc, leit ea Am plâns mult în casă cu sughiț și apoi m-am spălat pe față, din ochiul drept mi-a ieșit restul unei musculițe, încă vie pe când mai trăia maică-mea acum doi ani, mă usturase ochiul de parcă m-ar fi înțepat viespea, atunci când ea s-a stins într-o vineri din finalul iernii 2021 după ce în decembrie trecuse și de îmbolnăvirea cu Alpha Covid19 — la sfârșitul lunii cuptor 2011 suferise dublă operație pe creier, ca o eroină de film Înainte să văd a doua jumătate a filmului meditasem la mama, apoi îi promisesem poetului George Pașa într-un coment rezultatul reflexiilor mele, ceva liric-epistolar grav: "Mă voi mișca și voi ajunge imediat în altă parte fără să mă clintesc Sunt cel ce stau în săgeată ca într-un nesfârșit vers Tu ce mai cauți dacă te-ai găsit în arcaș, tu nu-ți mai ești arc decât atunci când nu mai poți să te întinzi, să te arcuiești drept Cutremură-te, nu dărâma totuși nimic în jur, fă-ți datoria în lume, trăiește cât de frumos poți, agreează credința supraviețuirii și dincolo prin aceeași Iubire de la un mine spre-un tine și vei fi viu Iubirea de-o știi săgeată este și atunci experiență nouă, învață să lupți, creează și menține totul Supraviețuirea să-ți devină cheie și după moarte, alții se urcă pe rădăcina ta de gingko biloba, chiar dacă ți-e trupul neînsuflețit De știi că tatăl tău a căutat și găsit calea, atunci discuți cu acel om viu ce te-a făcut nepoet de mic când îți citea poveștile "nemuritoare" și din "Halima" De-ți amintești că mama ți-a dat chiar din trupul său viața, te-a salvat în 1993 de la sinuciderea în ger prin Somova îngenunchind și la Soare, și la Lună, și la Maică, și la Fiu cu patru luni înainte de majoratul tău, atunci nu mai ai avea deloc îndoieli — e bine Ea, mama, ți-e vie, liberă de atunci, din anul când ea avea cincizeci de ani și tu 17, chiar dacă între timp se odihnește în mormântul de la țărmul mării, departe, far pentru tine și ai tăi"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate