(Cu inima frântă,
albăstrelele micuțe, în lacrimi...)


Mi-e cald, în toga, dar mă simt rapace
În, `ăst, prea roșu, galben simulacru
Să-i smulgeți spinii! Glezna, de pe teatrul
Ce nu-i mai dă din mustul, din bărdace...

Prea oțetit, să-nvie trupul aspru
Desfășurați pedepsele, în pace!
Citesc din carte totul, nu-mi desface
În minte, primul hram, de l-alte patru.

Căci, Maica, lângă-al ei bărbat, îl plânge
Sunt pinii strâmbi, cu nasul înfundat
Prin tot parfumul lacrimei și-n sânge

Cu acele iubirii l-au pătat.
Și-mi pare că o cruce se răsfrânge
S-o ducă-n spate, totul e luat.