n-a ÅŸti al vremii crucea putregaiul
aceea Crist în patimi stat pe unde
şi sânge sacru ne-nchegat ascunde
ca vinul ce nu-şi încetează traiul.
iar visul roÅŸu umple-n veac secunde
ÅŸi clipei mielu-n moarte ne e craiul
că înviind, milenii poartă-i graiul
şi până-n haos vocea lui pătrunde.
nici iernii joc nu va cunoaÅŸte Lemnul
în teatrul sobei, doldora de foc,
ascultă doar divinului îndemnul.
ci-n de păcat pătare mă sufoc,
sărutul Domnului mi-aduce semnul
că sunt vândut în Mântuirii loc.