I-am cusut măicuței mele
Băsmăluță cu zorele.
Narcise cu guleraÈ™
Ce au chip de îngeraș.

Buchete de ghiocei,
Brândușe și brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.

Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Și un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.

Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporași
Pentru micul fluturaÈ™.

Să nu-i fie dor de ele,
Am cusut și turturele.
Ca să-i cânte azi în cor,
Cântece de mărtișor.

Zile rele să nu aibă,
I-am făcut din iriși salbă.
Pat de flori de primăvară
Ce-n curând or să răsară.

Dalii albe, viorele,
Minunate albăstrele
De culori și de lumină
Inima să-i fie plină.

Am mai pus și cocărăi,
Micșunele, bujorei
Cu rotunde fețisore
Și pași mici de domnișoare.

Iasomie-n cingătoare,
Zăvelci lungi de tămâioare,
O zambilă aplecată
Și sub ea alta culcată.

Din grădina cu răzoare,
Nu le rup fiindcă le doare.
Le cos frumos aici pe toate
Să rămănă neschimbate.

Până noaptea se-nstelează
Și luna îmbrățișează,
Înstela-voi părul ei
Cu rubini de clopoței.

Mi-a dat viață să trăiesc,
M-a învățat să vorbesc.
O mulțime de secrete
Mi-a depănat pe-ndelete.

Când zâmbeşte mama mea.
Nici-o floare nu-i ca ea.
Nici gingaÅŸa MÇŽrgÇŽrita
Nu-i frumoasǎ ca Mămica.

Mama mea cu suflet bun,
La mulți ani, cu drag îți spun!
Åži-am sÇŽ las o sÇŽrutare,
Pe mânuța asta care-
M-a hrÇŽnit, m-a fÇŽcut mare!

Băsmăluța v-a descris
Minunate flori, de vis.
Și le-a prins în mărțișor,
Cu iubire și mult dor.

Satul copilăriei și-a lăsat amprenta asupra formării personalității mele. Un om, oricare ar fi pregătirea sa profesională, își trage seva din sângele şi pământul ce l-au născut;
Nemărginită este recunoștința şi iubirea pentru cei care mi-au dat viață.

Ion Creangă este basmul românesc în care copilăria nu se termină niciodată –

din volumul cu același nume - Băsmăluța cu zorele -