poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-03-01 | |
îmi vine să-ți scriu numele pe geamurile înghețate
ale mașinilor parcate pe marginea străzii în dreptul binecunoscutului spalămă după care să mai adaug cîteva cuvinte astfel încît cei din urmă să citească spalamă de păcate vrăjitoare cu păr sîngeriu spune incantația e 5.15 dimineața fă-mă cercul protector de demoni e 5.15 îngerii au coborît la metrou mi-ai așezat ploaia pe umăr ca o bufniță oarbă știi de la mijlocul pieptului în jos eu sunt ploaia e 5.15 toată viața david bowie mă privește prin ochiul de sticlă eu îl privesc prin fundul paharului murdar de vin roșu e 5.15 încerc să-mi pun ordine în pașii culcați plictisiți pe asfalt de parcă aș arunca firimituri de nor e 5.15 și doare faptul că în sînge am un suspin mai puțin doare că eu și tu n-am reușit să fim un mit iar 1000 de mine se prăbușesc înăuntrul meu mă privesc în ecranul laptopului arăt singur arăt ca și cum aș urla să-mi auzi gîndurile pe braț îmi pulsează arsura atingerii tale e 5.15 și nu mai urmează nimic îmi întorc strigătul în plămîni din plămîni în artere în celule transpirația rece pe piele înseamnă tot un strigăt ce îngheață geamurile mașinilor de pe marginea străzii vino și scrie pe mine spalamă vino și scrie pe mine tot ce-ți trece prin cap tot ce-ți trece prin inimă tot ce-ți trece prin sex dacă totul trece atunci fă din mine ceva permanent știi dragostea îmi umblă sub piele ca o procesiune de condamnare a vrăjitoarelor oameni în negru așază coarne de oțel pe fruntea unei femei tinere ea bate din picior ca un taur într-o corrida absurdă ea se năpustește spre mine eu țin capa roșie în fața ei sabia deasupra capului dar nu fac nici o mișcare coarnele mi se înfig în carne sîngele țîșnește ca o rază de lumină hotărîtă să afle marginile universului 1000 de tine se scufundă definitiv după perle în sîngele meu 1000 de mine rămîn singuri definitiv e 5.15 toată viața viața ce-o simt o moarte prelungă o noapte polară cu tine strada asta cu mașini parcate aduce cu un abator pomii scheletici din care atîrnă cîrlige luna ce dispare printre nori asemenea unui neon defect asfaltul o rană nevindecabilă în care trăiești întreg ciclul reîncarnărilor semnul de limită de viteză e măcelarul cu ferăstraie electrice iar trupul tău rămîne în urmă ca o imitație de ceas elvețian separat în bucăți devastat de hoți de organe plecați dezamăgiți că n-au găsit nimic vindecabil cîteva ferestre luminate de televizoare pe care nu se spune nimic despre ce-i dragostea dragostea la 5.15 dimineața părul îmi albește de furie și ninge în urmă se aud trompete înlăuntrul cărnii se aud orchestre cîntînd în ploaie și sînge 5.15 dimineața ploaia a încetat un pahar se face țăndări undeva sus e sfîrșitul procesiunii vrăjitoarea condamnată să ardă în părul ei roșu eu să îngheț în părul meu alb din cerul aprins ca părul tău peste lume coboară un fulg se topește în ochiul meu stîng
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate