n-a mai rămas decât o prelată
niște scaune rupte
și cotorul teancului de bilete
am transformat animalele în oameni
din bice am făcut vânt
să fie purtați toți care încotro
în fond nimeni nu mai locuiește acasă
suntem niște străini perverși
atenți întotdeauna la altă ogradă
mai bună
mai primitoare
mai altfel decât a noastră
cândva îmi doream să te așezi pe același meridian
tu-mi spuneai că habar n-ai geografie
îți plăcea balansoarul
și jocul de-a v-ați ascunselea
te strigam până când apăreai
iubeam merele coapte și verdeața iubirii
semn că era
și toate s-au întâmplat până ce fusul orar
ne-a amestecat planurile
tu înainte
eu mai apoi
doi triști povestind altora despre
un circ
o arenă și animale preschimbate în oameni