Poți urca pe o scară la cer
să privești, să mă asculți
să mă întrebi,
să-ți răspund când mă chemi
în noaptea magică a degustărilor
și parfum de tămâie?

sunt steaua care ți-a furat zâmbetul
din codrul nopții,
sunt toate anotimpurile cu nici o
poveste
și am pus inima ta pe bolta timpului
alături de lună.

Luna ta!
lângă ea eu sunt șoapte,
și-n privirile tale pețind
peste poate,
om întinde masă gustoasă,
nori senini,
miez de noapte.

să ne vindece setea apele schismei,
despre noi, niciodată'n pământ -
nor senin, apele repezi
dor revarsă,
cât de adânc dorul tău,
și'n adânc dorul meu pustiit
...ah ce adânc mă apasă.