NU AM AVUT CUM ȘTI

Noi n-am avut cum ști a ne sluți povești
Despre descălecare din vânturi ori pustie,
N-am târnosit vreun drum spre țară ori spre glie,
Căci ne-am născut de-a valma, cu munți, câmpii și zei.
Din glodul nostru-i trupul, doar suflu-i de la ei!

Noi n-am avut cum ști a face din sânge sărbătoare,
Căci ziua jertfei noastre e-n fiecare clipă,
Și-n vreme de năpastă ne-am ridicat în pripă,
Să punem scut din trupuri și credință.
Aceasta ni-i puterea ce-aduce biruință!

Noi n-am avut cum ști a face sclav din frate,
Ori a ne vinde plozii la târguri, prin cetăți,
Ne-am înălțat adesea la luptă cu voi toți,
Să ne-apărăm pe veacuri purtarea rânduită.
Aceasta ne e legea, din lacrimi plăsmuită!

Noi n-am avut cum ști a ne lărgi feude
Și altora a pune genunchiul pe grumaz,
Căci ne-am văzut de țarnă, de doină și necaz.
N-am înrobit pe nimeni, cu pâine i-am primit,
Acesta ni-i învățul, ni-i drumul osândit!

Noi n-am avut cum ști a vinde moștenirea
Lăsată veac de veac, din ziua Învierii!
În suflet ne-ați dat gerul, drept dar în toiul verii,
Și ne-ați împins în față păduchi cu stea în frunte,
Gata cu toți să fure, să vândă, din toate să se-nfrupte.