Cădea noaptea după o zi.
Ori se-aprindea dimineața.
Corpul i se trezea. Ridica
întâi pumnii-n semn clar
de izbândă. Copilărește.
Își lăsa șuvițele pe spate.
Zâmbea frumos și râdea.

Muzica o-nsoțea. Dan Bălan,
Mihai Mărgineanu, Fără zahăr,
Bryan Adams, Direcția 5, Holograf,
Vank, Ovidiu Komornic, Marcel Pavel,
Zdob și Zdub, Vama Veche, Jon Bon Jovi,
Ștefan Bănică Jr., Consul, Laura Stoica.

Cânta mult. Dansa, citea. Și iubea.
Pe trupul său ședeau toate tonurile la modă.
Vernil avea zugrăveala în casă. Și venele.
Și bleu-n bucătărie. Culori pastelate.
Nici umbrele n-o deranjau deloc.
Îmi amintesc cât de discret se ruja, rimela.
Într-o noapte am avut un coșmar.
Se preschimba mica sa locuință în colivie.
Deși eram de-o seamă, ea, serafica femeie
era o copilă pasăre.
Eu voiam să o rețin. Să se simtă bine
în acea mansardă cu terasă neînchisă încă.
Ea deschidea aripile. Zbura. O pierdeam.
Copila-pasăre s-a strecurat din viața mea.
Eu sunt singurul vinovat. Am lăsat-o.
Nu cred să fi rezistat. S-a dus în UK.
Acum mărturisește că este o stafie.
Își spune Ki. Și-a deschis un portal.
Voiam să fim căsătoriți. N-a fost nimic.