Îmi umplu pumnii cu roua de pe flori
Și îmi stropesc fața, pleoapele,
Vreau să simt răsăritul,
Cum se scurge printre gene, pe buze,
Soarele se dezlipește din noapte
Și ne resuscitează pentru o nouă zi.
Tu, sufletul meu pereche,
Ești în privirea mea un fluture gri,
Vrei să zbori liber către nicăieri.
Hai să pornim către ziua de mâine,
Eu desenez harta iubirii,
Ca să nu ne rătăcim în fericiri imaginare.
Ia-mă de mână și să evadăm
Pe un drum cu sentimente neclare!
Norocul ne va însoți
Chiar și în deșertul pustiu,
Iubirea e reîntoarcerea la emoții,
Sărutul tău e viu,
Glasul tău e cântec și ispită,
Suntem captivi, fără șansă de scăpare,
În lumea în care dragostea nu moare.
Hai să alergăm desculți,
Tu, sărută-mi buzele care te cheamă,
Să ne scăldăm în razele de soare
Și în ploaia norilor de aramă!