Tu nu știai că eu exist,
Dar, eu știam și când respiri,
Te urmăream cu pasul trist
Credeam mereu în amăgiri.

Speram că tu îmi ești destin
Și că mereu se împlinește,
Tot ce visăm c-o să iubim;
Astăzi credința mă rănește.

Astăzi eu nu te mai cunosc,
Îmi ești străin, îți sunt străină,
Ne știm durerea pe de rost
Și ne iertăm, fără de vină.

Astăzi eu cred în primăveri
Și în iubirea adevărată,
Astăzi eu sunt un om mai bun
Decât ai fost tu vreodată.

Azi nu îți scriu, nici nu te chem
Ci te alung în alte zări,
Prea multe lacrimi au căzut
Și au plutit în van, pe mări.

Nu te ascult, nu te aud,
Nu îmi exiști, nu îți exist.
Am devenit un om ce-i surd
Și orb, la ochii tăi cei triști.

Lasă-mi tăcerea daca vrei
Ea nu mă va răni nicicând
Și-n vara cu parfum de tei
Desprinde-te din al meu gând.

Dar daca vrei să mă iubești
Întinde-mi în tăcere, mâna,
Îți voi zâmbi, o să zâmbești
Și-o să alungi din noi, furtuna.

O să-nflorească alte veri,
Cu-aroma dulce de cais,
O să mă pierd sub mângâieri
Sperând să nu fie un vis.

Vor răsări atâtea flori,
Cât poate sufletul cuprinde
Și ochii tăi plini de culori
Vor vrea iubire-a o aprinde.

Și o să ardem nepermis
Ca să ne transformăm în ploi,
Eu fantezie, tu un vis
Cu-o lume-ntreagă între noi.