poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-01-17 | | Mi-e sufletul o nesfârșită toamnă, În iriși frunze galbene-mi sclipesc, Mă-mbracă răsăritul, ca pe-o doamnă, În strălucirea astrului ceresc. Și bate vântul iar pe la ferestre, Când seara vine, mie îmi e teamă De gânduri ce le-am scris într-o poveste Despre noi doi și norii de aramă. Mi-e sufletul o toamnă-ntunecată, Pe buze am secrete neștiute, Mă-ntreb dacă o să te-ntorci vreodată Cu vara amintirilor plăcute. M-ascund de ploi și mă ascund de mine Și nu am niciun felinar aprins, Alerg în vise ca să uit de tine Și te-ntâlnesc aievea-n orice vis. Mi-e sufletul o toamnă obosită, Ce trece melancolică pe-alei, Mă-ndrept spre o iluzie, grăbită, Și te găsesc în Olimp între zei. Mi-e sufletul, la toamnă, condamnat, De când ai luat iubirea și-ai plecat!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate