Privesc către ecran
Privesc către geam
Văd cerul curat, întunecat
Dar care ascunde un sens
E singurul care mai ascunde sens
În această lumină albastră a laptopului

Se aude un tren, păsările se ascund
Un vecin, o poșetă, un pantof, un gând
sau chiar o notificare.

Fructul lunii decembrie înghețat
Pe care nu îl mai mănâncă nimeni
E o poezie în decembrie spusă în gând
de către o fată vorbăreață, certăreață.
Și-un băiat cu un zâmbet larg plin de admirație.