Nu credeam în norocul adus de ele
Fără presimțiri, nici femeia n-are mândrie
Nu ne purtam ca haiduci, poate o golănie
Și nici nu priveam prea des la stele

Nici unul nu era deloc plin de sine
Dar prea gândeam des la clipa care vine
Și așa visele ne erau pline
De tot ce ochiul poate în el ține

Trecuse vremea când ne jucam de-a lupte
Și când credeam în noroc după strănut
Din noi parcă voia norocul să se înfrupte
Trăiam în prezent, uitasem de trecut
Și așa cum oricărei prietenii îi e sortit
N-am clintit pe nimeni și soarta ne-a iubit