sunt legată de tine ca de un rug,
altădată
tot ce-mi doream era să fiu curtată,
rugată,
dar nu mai e timp, Bărbate,
nu mai e timp,
te vreau acolo în regatul nopții cu toate armele tale,
Bărbatul meu, rege-am să te fac peste apele deșertului,
numai cine n-a murit de sete nu știe ce e apa,
să-ți simt îndrăzneala,
zvăpaia,
uite cum tremur ca o frunză pierdută pe vânt,
strânge-mă-n ramuri ca floarea,
strecoară-ți mainile moi sub cămașa nopții,
să lunece
mâinile,
atinge-mi urechea cu șoapta-ți,
renaște sărutul pierdut în ochiul mării,
cu buzele-ți calde întredeschide aripile fluturi,
să nu mă uiți veci, Bărbate, domolește-ți setea între coapsele albe,
adâncește-te-ncet ca o sabie,
tot pământul să geamă cu noi pe buze de bărbat,
de femeie
ca șerpii să ardem pe rug, tot pământul să geamă cu noi,
adâncește-te-ncet