poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-09-17 | |
Răscolit, și pierdut pe strada cu o singură cruce
îmi fac rugăciunile căzute în cărare de om iar Dumnezeu, mai matinal decât noi toți aprinde lumini în sinagoga închisă cu lacăt din fier, dând binețe trecătorilor încălțați cu tălpici- vizavi de acel lăcaș, mă închin la crucea mea, singura de altfel ce putea să-mi dea dezlegare la dragoste, de Dragobete. mă cuprinde frica, am mai pâțit-o când am furat curcubeul cerului și crucea din pod ascunsă într-o ladă, cumpărată ce galbeni pictați de mâna unui cerșetor, și toți strigară; hoțul! prindeți hoțul, el e hoțul de lemne, el vrea să taie pădurea de sărutări uitate pe ușa acelei sinagoge din deal. în rugăciunea dimineții, am cerut iertare, multă prin spovedania cu mine însumi, și clemență de la pastorul satului până la jumătatea acestei zilei de post, apoi, în cealaltă jumătate a zilei să fiu pus pe rugul păcătoșilor, și-n flăcări stinse să caut ecoul celor ce strigau "Dragobetele, sărută fetele" din cenușa lui, mă fac sărut iar de-mi va părea grea, plumb de ar fi, în asfințitul ei, eu să-mi văd răsăritul cu oameni și iubiri încoronate pândind la lumina din sinagogă mai apoi să o pună coroană de flori pe urme de om rătăcit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate